Ploaie de lacrimi

Am iarasi una din acele zile cand viata mi se pare fara rost
, cand dorul
ma macina, cand amintirile ma napadesc, cand traiesc
regretele neimplinirii.
Sunt acasa … singura …
Fumez … nici nu mai stiu a cata tigare … e fum si
intuneric
in camera …
Simt ca am nevoie de aer.
Cu pasi tristi ma indrept spre fereastra. Privirea
imi cade
imediat pe stropii de ploaie ce curg
pe sticla rece care parca reflecta  insasi viata …
Vremea de afara parca mi-ar citi sufletul caci frigul
si tristetea le simt si eu, iar asemeni stropilor de ploaie ,
lacrimi reci imi cad pe obraji. Ploaia asta… imi ingheata
gandurile …
privesc trista la jocul picurilor grei pe geam,
par a fi lacrimile cerului, lacrimile celor care au plecat
lasand in urma lor iubiri, tristeti…